PROGRAMĂ ŞCOLARĂ ADAPTATĂ
Pentru elevii cu CES
RELIGIE
CULTUL ORTODOX
CLASA a XI-a
Craiova 2014
privind
elaborarea programelor şcolare pentru elevii cu CES. clasele a IX-a - a XII –a
Programa şcolare pentru elevii cu
CES clasa a IX-a, documente reglatoare componente ale curriculumului naţional,
au fost elaborate în conformitate cu:
-
asumarea Planului detaliat de lucru asupra
obiectivelor sistemelor educaţionale şi de formare profesională din Europa, ratificat de
Consiliul European de la Barcelona, în 2002, şi a Declaraţiei miniştrilor europeni
ai educaţiei şi formării profesionale şi a Comisiei Europene cu privire la
consolidarea cooperării europene în formarea profesională - „Declaraţia de la
Copenhaga”, convenită la Copenhaga în 2002;
- obiectivele actuale ale reformei
învăţământului din România vizând finalităţile, curriculumul şi structura
învăţământului obligatoriu stabilite în conformitate cu prevederile Legii
învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare şi ale Legii nr. 268/2003 pentru modificarea Legii învăţământului
nr. 84/1995;
-
nevoia de adaptare a curriculumului naţional
la schimbările din structura învăţământului preuniversitar: apartenenţa
elevilor cu CES aparținători ai clasei a XI-a învăţământul liceal;
- valorificarea experienţei
pozitive privind proiectarea curriculumului pentru învăţământul liceal pornind
de la competenţe ca achiziţii finale ale învăţării, prin care se asigură
accentuarea dimensiunii acţionale în formarea elevilor;
Structurarea noilor planuri cadru
de învăţământ pentru elevii cu CES din clasa a XI-a pe componentele trunchi
comun şi curriculum
diferenţiat determină
organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrale în
competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare
dintre aceste componente.
În aceste condiţii, noua programă
şcolară pentru elevii cu CES din clasa a XI-a are următoarea structură:
Notă de
fundamentare, elaborată
în scopul prezentării relaţiei dintre programele şcolare pentru elevii cu CES, clasa
a XI-a şi documentele de politică educaţională şi curriculară pe care acestea
se fundamentează:
Notă de
prezentare, în care de
detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în
cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ
la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european;
Competenţe
generale, cu un nivel
accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de învăţământ sau, după
caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile
finale de învăţare ale elevilor cu CES la sfârşitul învăţământului obligatoriu
şi/ sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora;
Valori şi
atitudini, finalităţi
de natură axiologică, urmărite prin studiul disciplinei, definite pentru
învăţământul liceal, elevi cu CES;
Competenţe
specifice - conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit pentru fiecare
an de studiu, adaptat pentru elevii cu CES;
Sugestii
metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului
didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în
programele şcolare, pentru elevii cu CES.
NOTA DE
PREZENTARE
Obiectivul
general al disciplinei Religie - cultul ortodox constă în
formarea personalităţii în concordanţă cu valorile creştine, prin integrarea
cunoştinţelor religioase în structurarea de atitudini moral-creştine şi prin
aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii.
Prin
cunoştinţele, atitudinile şi valorile promovate, disciplina Religie
contribuie la formarea competenţelor cheie stabilite la nivelul Comisiei
Europene, cu precădere la formarea celor care vizează domeniile: a învăţa să
înveţi, competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice şi
„sensibilitate la cultură”. Contribuţia Religiei la aceste domenii este
prezentată detaliat astfel:
v a
învăţa să înveţi
- abilităţi:
manifestarea autonomiei, a perseverenţei şi a disciplinei în procesul de
învăţare, reflecţia critică asupra diferitelor aspecte ale învăţării, din
perspectiva propriei identităţi religioase şi a atitudinii ecumenice;
-
atitudini: aprecierea pozitivă a învăţării şi a
importanţei acesteia pentru dezvoltarea proprie; adaptabilitate şi
flexibilitate în raportarea la cele învăţate; automotivaţie şi iniţiativă în
procesul de învăţare; dorinţă de dezvoltare şi perfecţionare permanentă;
- cunoştinţe:
informaţii despre propria credinţă şi despre alte credinţe şi convingeri;
cunoştinţe referitoare la principalele evenimente din istoria Bisericii;
noţiuni referitoare la atitudini şi comportamente creştine în relaţia cu
aproapele şi în raportarea la comunitate; modele biblice de comportament şi de
viaţă;
- abilităţi:
asumarea şi susţinerea propriei identităţi religioase; integrarea în comunităţi
variate din punct de vedere al convingerilor; respectarea opiniilor şi a
comportamentelor semenilor; eliminarea din comportament a oricărei forme de
violenţă pe criterii religioase; medierea situaţiilor conflictuale care pot
apărea la nivelul comunităţii;
-
atitudini: înţelegerea diferenţelor dintre
valorile specifice diferitelor religii; respectul faţă de cei de alte credinţe
şi convingeri; responsabilitate în raport cu propriul comportament; acceptarea
diversităţii şi susţinerea coeziunii la nivelul comunităţii; implicarea în
viaţa comunităţii;
- cunoştinţe:
contribuţia religiei la cultura şi civilizaţia universală (istorie, limbă,
literatură, artă, civilizaţie etc.);
- abilităţi:
analizarea, compararea şi dezbaterea vizând rolul religiei în cultura
universală;
- atitudini:
asumarea propriei identităţi religioase şi manifestarea respectului pentru alte
credinţe; manifestarea unor atitudini pozitive faţă de formele de expresie
culturală.
Disciplina
Religie
face parte din aria curriculară ”Om şi societate” şi i se alocă 1 oră pe
săptămână în trunchiul comun pentru toate filierele şi profilurile
învăţământului liceal şi pentru şcolile de arte şi meserii.
Programa şcolară de Religie este structurată pe următoarele
componente:
v
competenţe generale - comune pentru programele
şcolare de Religie
ale tuturor cultelor;
v
valori şi atitudini - comune pentru programele
şcolare de Religie
ale tuturor cultelor;
v
competenţe specifice asociate cu conţinuturile;
v
conţinuturi ale învăţării;
v sugestii
metodologice;
v sugestii
bibliografice pentru lectura suplimentară;
v sugestii
pentru repertoriul de cântece şi pentru audiţii muzicale.
UNITĂŢI DE CONŢINUT
I.
Învăţătura
de credinţă
1.
Descoperirea
lui Dumnezeu
2.
lisus
Hristos - Mântuitorul lumii
v Întruparea Fiului lui Dumnezeu
v Jertfa pe Cruce a Mântuitorului
Iisus Hristos
v Adeverirea morţii şi realitatea
Învierii Mântuitorului
3. Lucrarea Sfântului Duh în lume
1.
Familia
creştină - azi
2.
Rolul
creştinilor în promovarea valorilor religioase
3. Forme de denaturare a persoanei
(corupţia, minciuna, înşelătoria)
1.
Elemente de
iconografie
2. Semnificaţia aşezării sfintelor
icoane în biserică
1.
Jertfa
euharistică şi iubirea jertfelnică
2. Respectul faţă de lumea creată
(ecologie creştină)
1.
Iudaismul
2.
Creştinismul
v
Neînţelegerile
din 1054
v Reforma
v
Uniaţia.
Şcoala Ardeleană
3. Islamul
1. Contribuţia voievozilor români la formarea
şi dezvoltarea culturii naţionale (Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Ştefan cel
Mare, Constantin Brâncoveanu, Neagoe Basarab)
VII. Creştinismul şi provocările lumii
contemporane
1. Minuni şi false minuni,
fenomene normale şi paranormale
SUGESTI
METODOLOGICE
Conţinuturile din
programa şcolară pentru clasa a Xl-a, elevi cu CES, la disciplina Religie - cultul
ortodox sunt organizate pe şapte domenii tematice: Dogmatică,
Morală creştină, Liturgică şi artă, Spiritualitate şi misiune, Religiile în
istorie, Ortodoxie şi cultură naţională, Creştinismul şi problemele lumii
contemporane. Acestea le continuă pe cele abordate la nivelul claselor a IX-a -
a X-a şi propun conţinuturi cu caracter mai complex, posibil de abordat la
nivelul elevilor de clasa a Xl-a.
Prezentul curriculum
este conceput într-o manieră flexibilă pentru elevii cu CES, care presupune
regândirea rolurilor celor doi parteneri educaţionali - profesorul şi elevul.
Astfel, programa permite profesorului libertatea de opţiune în abordarea
demersului didactic prin alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor (care
nu au în programă o ordine obligatorie), în funcţie de caracteristicile clasei
sau de evenimentele religioase, cu condiţia respectării logicii interne a
domeniului şi a parcurgerii integrale a materiei prevăzute în programă. De
asemenea, profesorul are libertatea de a alege metode, activităţi şi stiluri variate,
adecvate particularităţilor elevilor şi ale clasei, precum şi în concordanţă cu
competenţele precizate pentru fiecare nivel.
În ceea ce priveşte
elevii cu CES, temele au fost selectate astfel încât să asigure implicarea
activă a acestora în procesul de predare-învăţare, care să contribuie la
formarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic,
tolerant, la exprimarea liberă şi argumentată a propriei opinii. Alegerea
temelor a avut în vedere asigurarea caracterului practic-aplicativ al
cunoştinţelor de religie prin valorificarea experienţei de viaţă a elevilor,
prin referirea la aspecte actuale din viaţa personală a adolescenţilor şi din
societatea contemporană, din viaţa comunităţii, din istoria religiilor şi din
istoria Bisericii.
Pentru
realizarea competenţelor specifice se recomandă utilizarea unor activităţi de
învăţare, precum:
v dialogul,
dezbaterea privind importanţa şi rolul diferitelor elemente (de dogmatică, de
morală creştină, de istorie a religiilor);
v analiza asemănărilor şi a deosebirilor (între
diferite aspecte ale vieţii religioase, între religii, între textele religioase
şi cele laice pe teme comune etc.);
v
realizarea unor observaţii, studii de caz,
micro-anchete, sondaje de opinie pe teme privind aspecte concrete din viaţa
religioasă a unei comunităţi sau a adolescenţilor;
v
jocul de rol, studiul de caz cu rol de
exemplificare a elementelor de morală creştină;
v
analiza unor modele de acţiune privind
implicarea în rezolvarea unor probleme concrete din viaţa adolescenţilor sau
din viaţa comunităţii;
v
argumentarea biblică şi patristică;
v
elaborarea de texte diverse pe teme religioase
(fişe de lectură, comentarii, recenzii,
v
referate, eseuri);
v
utilizarea noilor tehnologii informatice şi a
altor mijloace audio-vizuale în procesul de predare-învăţare (pentru ilustrarea
unor teme, pentru căutarea de informaţii, pentru documentarea pe o temă dată);
v
vizite la locaşuri de cult.
În cadrul orei de Religie,
evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul de a-l învăţa pe elev să
se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea
efortului de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare
trebuie completate cu motivarea sa pentru aplicarea în practică a învăţăturilor
de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru educaţia
religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline de studiu, se
recomandă utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare: proiectul,
portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a
comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara acestuia.
1.
Biblia
2.
Anania, V., Cerurile Oltului,
Râmnicu Vâlcea, Editura Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, 1990
3. Antonie
Plămădeală, Dascăli
de cuget şi simţire românească (selectiv), Bucureşti, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, 1981
4. Branişte,
E., Dicţionar
enciclopedic de cunoştinţe religioase,
Caransebeş, Editura Diecezană, 2001
5.
Carte de rugăciuni
6.
Catehism creştin ortodox
7. Drîmba,
O., Istoria
culturii şi civilizaţiei (selectiv), Vol. I-III, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984
8.
Sfântul Ioan Damaschinul, Dogmatica (selectiv),
Bucureşti, Editura Scripta, 1993
9.
Moldovan, I., Teologia iubirii,
vol. I-II, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 1996
10. Patericul,
Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 1990
11. Păcurariu,
M., Istoria
Bisericii ortodoxe Române, compendiu, Chişinău, 1993
12. Stan,
A., Rus, R., Istoria
religiilor. Manual pentru Seminariile Teologice,
Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe
Române, 1991
13. Stăniloae,
D., Spiritualitate
şi comuniune în Liturghia Ortodoxă,
Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 1986
14. Todoran,
I., Zăgrean, I., Teologie
dogmatică, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune a
Bisericii Ortodoxe Române, 1991
15. Zăgrean,
I., Morala
creştină. Manual pentru Seminariile Teologice,
Cluj-Napoca, Editura Renaşterea, 2002
SUGESTII PENTRU REPERTORIUL DE CÂNTECE ŞI
PENTRU AUDIŢIILE MUZICALE
Repertoriul de cântece
1.
Colinde
2.
Carte de cântări bisericeşti
3.
Cântările Sfintei Liturghii
1.
Anonimus, Iată, mirele;
2.
G. Enescu, Rapsodia română în Re
major, Op.11,
nr.2.
3.
G. Fr. Haendel, Corul “Aleluia”, în Oratoriul Messia
4.
Gh. Cucu, Miluieşte-mă, Dumnezeule!
5.
Gh. Mandicevschi, Şi era la ora la a
şasea
6.
I. D. Chirescu, Cămara Ta, Mântuitorule
7.
I. D. Chirescu, Pre Tine te lăudăm
8.
I. Hrisafi, Aghios o Theos
9.
J. Haydn, Oratoriul Creaţiunea (fragment)
10.
L. van Beethoven, “Agnus Dei”, în Missa Solemnis
11.
N. Lungu, Liturghia bizantină pe melodii
tradiţionale ortodoxe române
12.
P. I. Ceaikovski, Liturghia
13.
P. Constantinescu, Naşterea din Oratoriul bizantin de Crăciun
v
Rugăciune pentru Constantin Brâncoveanu (pe o
melodie de Filotei sîn Agăi Jipei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu